vineri, 6 mai 2011

 Sfânta Euharistie centrul Vieții
Mama margareta îi întărise voința cu iubirea lui Isus din preasfânta euharistie.

Euharistia reprezenta punctul de sprijin şi centrul rugăciunii sale, atât pentru el cât şi pentru întreaga comunitate. În acest fel împreună cu unii dintre confraţii săi mai zeloşi organiza momente de adoraţie euharistică continuă, în aşa fel încât să nu lipsească niciodată din cor vreun frate, atât ziua cât şi noaptea care să se roage necontenit în faţa Mântuitorului şi să-i aducă omagiu de laudă şi recunoştinţă pentru iubirea nesfârşită pe care ne-a arătat-o rămânând în mijlocul nostru până la sfârşitul lumii.
După Sfânta Împărtăşanie se întreţinea mult timp în rugăciunea de mulţumire, citindu-se pe chipul lui o bucurie îngerească.
Îl priveau ca pe un înger, spune părintele Francesco Severini iar el nu-şi dădea seama câtuşi de puţin de aceasta. Era unul dintre cei mai buni novici care se perindaseră prin mănăstire. „Îndrăgostit de Isus din Euharistie, putea aici să se împărtăşească zilnic.
Viaţa de rugăciune în toată fiinţa lui o bucurie ce iradia în jur. „Preoţi şi laici veneau să asculte din gura lui cuvinte ce mergeau direct la suflet. El nu ştia să vorbească decât despre Dumnezeu şi tocmai de aceea era căutat”. Cu atât mai mult cu cât ascetismul său nu se manifesta în exterior prin rigiditate, asprime sau pesimism. Fratele Ieremia găsise calea cea dreaptă de a-l sluji cu bucurie pe Domnul şi înveselea pe toţi cei care se apropiau de el. „Aceasta nu înseamnă că el nu ar fi avut lupte interioare sau întristări sufleteşti, dar trăia şi lucra în sfântă simplitate”. „Totdeauna şi pretutindeni era prompt în slujirea fraţilor, şi o făcea cu bucurie. Îl urma pe Isus pe calea străbătută în timpul vieţii pământeşti, necăutând niciodată salva proprie, ci numai slava Tatălui”.
Fratele Ieremia a fost un autentic indragostit de Dumnezeu. Cei care l-au cunoscut bine, marturiseau, cu uimire si in unanimitate, ca petrecea cea mai mare parte a noptii in fata Tabernacolului,  iar aceasta dupa o zi de munca  de cele mai multe ori masacranta.
             Toti martorii evoca, cu stupoarea unuia care a vazut o minune, asemenea fapte. Dincolo de cuvinte, reiese clar faptul ca fratele Ieremia intelesese cat de important este faptul ca bolnavul sa nu aibe alaturi un robot care-si face meseria si isi primeste salariul, ci o marturie vie de arzatoare iubire…
   O dragoste de aproapele atat de singulara, de umana, atat de plina de gingasie si seninatate nu putea ramane ascunsa intre zidurile manastirii. In scurt timp faima sa devine de dominiu public, multe persoane apleland la el, vizitandu-l sau cerandu-i sa le viziteze.
   
   Vorbea des si cu placere oricui era dispus sa-l asculte, despre bunătatea, despre dragostea, despre milostivirea divina, glasul sau reușind in astfel de ocazii sa înduioșeze pana si inimile cele mai impietrite.
Cand toti fratii infirmieri se retrageau pt odihna el intra in capela infirmerei,îngenunchea in fata tabernacolului si statea de vorba cu Isus de care, evident, in timpul zilei sale extenuate de munca, nu se despartise sufleteste nici un singur minut.

EX. Vindecarea părintelui Martin. Miros urat repulsie concediu. Vis bolnavi revino. Ieremia toată noaptea in rugăciune. Stupoare pentru vindecare. Fr Ciprian bolnavului îi revine boala.

Într-o noapte se pare la vigilia înălțării sf. fecioare maria  in liniște când nu se mai auzea nici un foșnet, fr Ieremia intra in capela infirmeriei  săruta cu devoțiune pardoseala si făcând o profunda închinăciune înaintea lui Cristos din Preasfântul Sacrament.

Puterea rugăciunii împotriva spiritelor necurate.
Într-o dimineață devreme Diavolul era in cor etc. si sărutatul pământului in cor act de umilință si de adorație. El nu suporta asa ceva.

Din tabernacol Isus răspândește in suflete fericirea si pacea.