joi, 19 mai 2011

FERICITUL IEREMIA VALAHUL

Fericitul Ieremia Stoica Valahul
Frate capucin din Napoli
(29 iunie 1556 – 5 martie 1625)

         Fericitul Ieremia s-a născut într-un cătun din Moldova (Valahia Minoră) – România – la 29 iunie 1556, din părinţii Stoica Costist şi Margareta, născută Bărbat. La botez primeşte numele de Ioan.
        
A primit în familie prima educaţie creştină, bisericească şi vocaţională.

La 18 ani părăseşte patria şi merge în Italia „unde se află papa şi sunt călugări sfinţi”.

Trecând Carpaţii prin pasul Oituz ajunge la Alba-Iulia, iar de aici, însoţind un medic italian, pe Pietro Lo Iacomo, ajunge la Bari. Luminat de providenţă, se duce la Napoli unde intră în mânăstirea Capucinilor primind numele de Ieremia, la 8 mai 1578.

Fiind însărcinat să-i îngrijească pe fraţii bolnavi din mânăstirea Sfântul Efrem cel Nou din Napoli, îi slujeşte timp de 40 de ani cu aleasă blândeţe şi mare dăruire. Clerici şi laici, îmbolnăvindu-se, cer să fie vizitaţi de fratele Ieremia; tocmai vizitând un bolnav în iarna anului jubiliar 1625, moare la 5 martie.

La 18 decembrie 1959 papa Ioan al XXIII-lea declară eroicitatea virtuţilor; iar la 30 octombrie 1983 papa Ioan Paul al II-lea îl declară Fericit. Imitator fidel al Sfântului Francisc din Assisi, are o mare iubire faţă de Isus Răstignit, de Euharistie şi de Sfânta Fecioară Maria, pe care o numea „Măicuţa noastră”.

Umil şi curajos, vesel şi harnic se apropie de toţi, mari şi mici, bogaţi şi săraci, sănătoşi şi bolnavi. În bolile cele mai grele, cei suferinzi recurg numai la el. În momentele delicate îi cer ajutorul medici şi infirmieri, invocându-l ca mijlocitor şi ocrotitor. În cazurile cele mai disperate i se încredinţează lui cei nefericiţi şi cei în necazuri.

Iubit de ortodocşi şi catolici, umilul frate capucin uneşte în viaţa sa istorică Orientul şi Occidentul.